Sezonul rece vine și pentru prietenii necuvântători cu probleme datorate frigului și care necesită atenție sporită. Mai jos, vom detalia cele mai frecvente probleme care pot să le cauzeze probleme patrupezilor pe durata sezonului rece.
Artrita și durerile articulare
La câinii și pisicile în vârstă, o dată cu scăderea temperaturilor și cu apariția umezelii, apar și durerile articulare. Aceasta se întâmplă deoarece animalele sunt meteodependente, iar frigul intensifică durerile. Printre simptomele care necesită atenție, se numără mersul greoi, ridicatul greu, mai ales la câinii de talie medie și mare, animalul tinde să doarmă mai mult și evită mișcarea și plimbările. De asemenea, seniorii cu dureri evită săriturile sau urcatul în pat și, în cazurile particulare, pot să urineze în casă.
Îngrășarea
Durerile articulare vin la pachet cu creșterea în greutate, deoarece animalele evită mișcarea și plimbările. De asemenea, animalele sunt predispuse la îngrășare în sezonul rece, pe fondul scurtării plimbărilor și a aportului ridicat de hrană bogată în proteine și carbohidrați.
Unghiile crescute în carne
Odată cu reducerea timpului alocat plimbărilor din cauza scăderii temperaturilor, dar și a sesiunilor de grooming, unghiile câinilor tind să crească exagerat în sezonul rece. Cele mai afectate unghii sunt, în mod obișnuit, cele ale pintenilor, care în mod normal nu ating suprafețele pe care calcă animalul. Creșterea exagerată a unghiei face ca aceasta să se înfigă în pernuța de dedesubt, ceea ce determină leziuni și infecții la nivelul degetului respectiv. Unghiile ar trebui tăiate în mod regulat chiar și în sezonul rece.
Leziunile pernuțelor
Apar atât la câini, cât și la pisicile care ies în afara casei. Sunt mai frecvent întâlnite în perioadele în care ninge sau plouă și temperaturile sunt negative. Cauza apariției acestora este reprezentată de substanțele caustice care se împrăștie pe carosabil pentru a preveni formarea gheții pe străzi și trotuare.
Probleme de uscăciune ale pielii
În sezonul rece, căldura artificială conduce la probleme de uscăciune ale pielii. Astfel, pot apărea dermatitele sau chiar alergiile. Este ideal ca temperaturile din interior să nu depășească 21-22 de grade, pentru a preveni aceste probleme. De asemenea, trebuie evitată uscarea prelungită a blănii cu foehnul, care contribuie la agravarea uscăciunii pielii, atât la câini, cât și la pisici. La acestea, uscăciunea pielii se manifestă sub forma apariției unor cojițe similare mătreții care, de regulă, nu sunt însoțite de prurit sau de alte manifestări.
Hipotermia și degerăturile
Hipotermia și degerăturile apar mai frecvent la animalele de curte sau care petrec mult timp în mediul extern și sunt expuse la temperaturi scăzute. Degerăturile apar ca urmare aexpunerii prelungite la temperaturi scăzute, atunci când corpul animalului reduce afluxul de sânge către zonele periferice ale corpului, pentru a menține o temperatură constantă a organelor interne. Ca rezultat, în țesuturile urechilor, cozii, labelor și nasului apar cristale de gheață, care produc leziuni celulare.
Simptomele degerăturilor depind de gradul de evoluție al acesteia. Degerăturile de gradul I sunt caracterizate de întărirea pielii de pe nas, degete, urechi sau coadă, care devin roșii și inflamate atunci când sunt încălzite. Degerăturile de gradul II duc la formarea bășicilor pe piele, iar cele de gradul III au ca rezultat cianoza pielii în decursul a câtorva zile, cu riscul apariției gangrenei. Urechile, coada sau membrele afectate de gangrenă se pot desprinde și cădea.
Dacă suspectați că animalul suferă de degerături, acesta trebuie adus în interior imediat, spălat cu apă călduță (nu fierbinte!) pe zonele afectate și ținut apoi la o temperatură constantă. Evitați masajul pe acele zone, deoarece pot deveni dureroase. După ce animalul se încălzește, acesta trebuie dus la veterinar, pentru evaluarea stării de sănătate.
Pentru a preveni degerăturile, animalul trebuie să petreacă perioade scurte de timp afară, mai ales dacă stă în interior în mod obișnuit. Dacă acesta stă doar în curte, este recomandată construirea unui adăpost izolat adecvat pentru animal.
Un animal expus mult timp la temperaturi scăzute poate dezvolta hipotermie ireversibilă, care poate fi fatală dacă nu este tratată în timp util. Cele mai sensibile animale sunt cele care suferă de diabet sau probleme cardiace. Simptomele includ tremurături, letargie și depresie. Hipotermia severă poate fi însoțită de scăderea ratei cardiace, înțepenirea musculaturii și scăderea răspunsului la stimulii externi.
Un mod de a verifica dacă animalul este hipotermic este măsurarea temperaturii rectale a acestuia. Câinii sau pisicile au o temperatură corporală normală între 38.3-39.2oC. Orice scădere a temperaturii sub 38oC trebuie atent monitorizată.
Tusea de canisă
Expunerea îndelungată la temperaturi scăzute și umezeală reprezintă factori favorizanți al apariției tusei de canisă la câini. Etiologia tusei de canisă este una infecțioasă – virală și bacteriană. Această boală se manifestă cu tuse uscată, persistentă, dureroasă pentru animal, însoțită de pierderea apetitului. Câinii se pot îmbolnăvi de tuse de canisă prin inhalarea agenților patogeni, având ca rezultat inflamarea laringelui și a traheii. Cea mai comună bacterie responsabilă pentru tusea de canisă este Bordetella bronchiseptica.
Pentru prevenirea îmbolnăvirilor, este important ca:
- Animalele care stau afară să aibă adăposturi bine izolate și care nu permit pătrunderea umezelii;
- Dacă animalele refuză intrarea în adăposturi, trebuie să aibă pături groase disponibile, pentru a evita dormitul direct pe suprafețele reci;
- Apa de băut trebuie schimbată de câteva ori pe zi și oferită călduță animalului;
- Contactul cu alți câini trebuie limitat, deoarece Bordetella bronchiseptica este deosebit de contagioasă;
Intoxicația cu antigel
Este o intoxicație destul de des întâlnită în rândul animalelor de casă. Aceasta se petrece atunci când câinii și pisicile ingerează antigel. Antigelul conține etilenglicol, iar gustul dulce al acestuia stimulează animalul să vrea mai mult. Acest tip de intoxicație este frecvent în rândul animalelor care ling asfaltul, podelele garajelor sau care consumă apă din toaletele în care antigelul a fost adăugat pentru prevenirea înghețului. Simptomele includ mers instabil, greață, vomă, diaree, urinare excesivă, urmată în cazurile grave de oligurie și anurie, creșterea pulsului, depresie, euforie, convulsii sau chiar comă. Intoxicația cu antigel reprezintă o urgență medicală care fără tratament în primele ore de la ingeste este fatală. Dacă ați observat sau suspicionați ca animalul ar fi putut avea acces la antigel este important să vă adresați medicului veterinar.
La fel ca oamenii, câinii și pisicile au nevoie de îngrijiri suplimentare pe parcursul iernii, deoarece devin mai sensibili și mai predispuși la îmbolnăviri, mai ales seniorii și animalele care petrec mult timp afară.
O bună prevenție ține, pe lângă asigurarea celor mai bune condiții de trai, de suplimentarea dietei cu complexe multivitamino-minerale și pentru susținere osoasă și articulară.
