Din întreg regnul animal, pisicile domestice sunt adevărate maestre ale torsului. Acest comportament a stârnit controverse timp îndelungat, deoarece nu se cunoșteau exact motivele pentru care pisicile torc, și nici modul în care reușesc să o facă. Însă, studiind felinele, s-a demonstrat că acestea au numeroase motive pentru care torc și inclusiv că acest comportament poate reprezenta un adevărat ajutor în anumite situații:
- Mod de comunicare.
De cele mai multe ori, pisicile încep să toarcă aproape involuntar atunci când sunt mângâiate și fericite. Totuși, ele pot controla modul în care torc - frecvența și intensitatea - în funcție de starea pe care doresc să o exprime. Ele torc atunci când au o stare de bine, însă o fac și atunci când sunt stresate, pentru a-și ameliora starea de tensiune, sau atunci când sunt rănite. Acesta din urmă are o altă explicație.
- Metodă de autovindecare
Pisicile torc chiar și atunci când sunt rănite sau în cursul fătărilor dificile. Frecvența torsului se situează între valorile 25-150 Hz. O explicație pentru acest comportament se bazează pe studii efectuate la oameni, care au demonstrat că vibrațiile de joasă intensitate stimulează vindecarea leziunilor similare celor de la feline, sprijină regenerarea tisulară, îmbunătățește circulația sanguină locală, reduc inflamația și chiar inhibă creșterea bacteriană. Repararea osoasă se produce la frecvențe situate între 25-50 Hz, iar țesuturile la aproximativ 100 Hz.
- Sistem de protecție
Pe lângă ameliorarea durerilor, femele folosesc torsul ca pe o adevărată metodă de camuflaj atunci când vine vorba de protejarea pisoilor nou-născuți. Atât în timpul fătării, cât și imediat după aceasta, pisicile torc neîntrerupt pentru a masca mieunatul puilor și pentru a-i proteja de potențialii prădători care i-ar putea auzi.
- Metodă de localizare
Pisoii pot toarce începând cu vârsta de câteva zile. Acest lucru le ajută pe mamele lor să îi localizeze mai ușor, mai ales în timpul alăptării. În plus, torsul celor mici stimulează secreția hormonului oxitocină, care, la rândul său stimulează lactația și starea de bine a mamei.
Cum torc pisicile?
Torsul este un comportament care se produce datorită unui sistem complex situat în gâtul pisicii. Mai exact, pisica poate toarce datorită unor particularități anatomice: există un sistem întreg format din oase delicate, conectate între ele cu cartilaje fine, care începe de la baza limbii și se termină la baza craniului. Cu ajutorul acestui sistem bine pus la punct se realizează efectiv procesul de tors.
Pentru a putea să toarcă, este necesar ca, în interiorul laringelui pisicii, osul hioid să înceapă să vibreze și să producă sunetul specific pe care îl cunoaștem atât de bine. Acest os, în forma literei” U”, este situat deasupra cartilajului tiroid (aproximativ în zona mărului lui Adam de la om).
Mai interesant este că fiecare pisică are torsul ei specific. Nu există două pisici care să scoată aceleași sunete atunci când torc, iar acest lucru se datorează diferențelor de mărime, greutate și sex.
Torsul și faraonii
Încă din timpuri străvechi, oamenii au fost fascinați de pisici și, mai ales de modul în care torc acestea.
Această adorație a pisicilor este mai evidentă în cazul egiptenilor. Aceștia le numeau pe feline ”miu” sau ”miut”, ceea ce însemna ”cea care toarce”. Pisicile au devenit populare printre egipteni încă din timpul Primei Dinastii a Egiptului.
Egiptenii considerau că pisicile reprezintă simboluri deosebit de puternice ale vieții și că au puteri magice. Doar faraonii și cei din caste înalte aveau dreptul să dețină astfel de făpturi. Conform mitologiei egiptene, zeitățile se puteau transforma în animale. Trei zeități importante sunt reprezentate ca având capete de pisică: Mafdet, Bastet și Sekhmet, simboluri ale justiției, fertilității și puterii absolute.
În cadrul familiei, felinelor li se conferea un rang înalt și diferite privilegii. Ca semn al aprecierii, felinelor li se sculptau statui și erau mumificate alături de proprietarii lor, împărțind același mormânt. Primele pisici mumificate provin din timpul celei de-a 12-a Dinastii, de acum aproximativ 4000 de ani.
Prima mumie a unei pisici datează din anul 1350 Î.Hr, și a fost descoperită într-un sarcofag sculptat în piatră. Aceasta se pare că ar aparține pisicii prințului Thutmose.
În cazul în care felina deceda înaintea proprietarului său, în semn de respect pentru aceasta, toți membrii familiei își rădeau sprâncenele pentru a deplânge animalul.
Felinele erau reprezentate pe frescele funerare care înfățișau familia respectivă, stând sub tronurile stăpânilor casei, ceea ce demonstrează atașamentul deosebit dintre stăpân și animal.
Uciderea unei pisici se pedepsea cu moartea, indiferent dacă era intenționată sau nu.
Exportul felinelor era interzis și aspru pedepsit. Istoria păstrează dovezi ale contrabandei cu pisici pe care o făceau soldații egipteni, care vindeau pentru sume exorbitante felinele.
În concluzie, torsul pisicilor rămâne un fenomen fascinant, plin de mistere și semnificații. Fie că este folosit ca mijloc de comunicare, auto-vindecare, protecție sau chiar pentru localizarea pisoilor, acest comportament reflectă complexitatea și natura adaptabilă a felinelor. Pisicile continuă să ne surprindă cu abilitatea lor de a comunica prin sunete atât de delicate și totuși atât de semnificative. Așadar, data viitoare când pisica voastră începe să toarcă, gândiți-vă la toate motivele din spatele acestui comportament extraordinar și la legătura profundă pe care o avem cu aceste ființe minunate.
