De foarte multe ori, parazitismul intern reprezintă o cauză importantă a îmbolnăvirilor și, în cazurile grave, chiar a mortalității la animalele de companie, în special la pui.
Infestarea cu paraziți intestinali la animalele de companie se produce relativ ușor: prin contact cu mediul (în special în momentul în care câinii miros și/sau ling diferite locuri, sau în contact cu încălțămintea pe care proprietarii o poartă în exterior și astfel, înghit ouăle paraziților) sau prin transmiterea paraziților interni de către paraziții externi (puricii, căpușele, țânțarii).
Unii paraziți intestinali de la câini și pisici se pot transmite la om și astfel pot reprezenta un risc pentru sănătatea acestuia.
Animalul de companie, fie că este vorba de un câine sau de o pisică, poate suferi de diferite probleme de sănătate în urma parazitismului intestinal. Cele mai vulnerabile categorii de animale la acțiunile dăunătoare ale parazițiilor sunt puii, în primele luni de viață.
Cele mai comune simptome, care sunt și cel mai ușor de observat de către proprietari sunt scaunele alternante. Animalul poate avea scaune normale o perioadă, care apoi alternează fie cu constipație, fie cu diaree, fie cu ambele.
La animalele intens parazitate, pot apărea și următoarele semne: oboseală, apatie, lipsa poftei de mâncare, matitatea blănii cu căderea în exces a acesteia, probleme cutanate sau, în cazurile mai grave, obstrucții intestinale. La animalele parazitate, sistemul imunitar nu mai funcționează corespunzător, iar animalul devine mult mai vulnerabil la îmbolnăviri.
Paraziții intestinali se localizează fie la nivelul intestinului subțire, fie la nivelul intestinului gros (în funcție de tipul de parazit). Printre principalele acțiuni ale paraziților care afectează organismul animalului infestat se numără:
- Acțiunea mecanică – dată de numărul și volumul paraziților, forma, organele de fixare, modul de hrănire, modul de deplasare, migrarea larvelor sau a paraziților prin organe sau țesuturi etc. Ca și urmări ale acțiunii mecanice pot apărea obstrucții mecanice, traumatisme, inflamații, iritații.
- Acțiune spoliatoare – atât în mod direct prin hrănirea parazițiilor cu sânge, limfă, țesuturi, conținut intestinal cât și în mod indirect prin influențarea în mod negativ a metabolismului animalului infestat.
- Acțiune toxică – paraziți produc diverse substanțe în timpul ciclului de viață sau în momentul în care mor – substanțe care sunt toxice pentru animal (toxice la nivelul sistemului nervos, sistemului circulator sau cu acțiune anemiantă)
În ciuda faptului că, la ora actuală, pe piață există nenumărate produse antiparazitare interne, infestările continuă să se producă și rezistența paraziților la substanțele active din medicamente este din ce în ce mai prezentă din următoarele motive principale:
- Subdozarea produselor antiparazitare – prin estimarea greșită a greutății animalelor sau administrarea incorectă (nu se administrează toată cantitatea necesară)
- Ignorarea recomandărilor medicilor veterinari privind necesitatea efectuării tratamentelor antiparazitare și a rapelurilor corespunzătoare.
- Utilizarea repetată a acelorași substanțe active.
- Utilizarea de substanțe active care nu au acțiune pentru anumite specii parazitare.
O schemă de deparazitare incompletă sau eronată poate avea consecințe grave atât pentru animal, cât și pentru și om.
Prin administrarea la intervale regulate de timp și cu doze adecvate greutății animalelor a substanțelor antiparazitare interne, se previn:
- Răspândirea infestațiilor parazitare. Animalele nedeparazitate la timp infestează mediul ambiant cu diverși paraziți, care se transmit mai departe la alte animale.
- Transmiterea paraziților la oameni. Unii paraziți interni/ externi ai animalelor se transmit la om, prin contact direct sau prin contaminarea mediului ambiant.
- Deprecierea stării generale a animalelor. Animalele infestate cu paraziți nu absorb nutrienții din hrană, slăbesc, devin mai vulnerabile la alte boli.
- Disconfortul animalelor: paraziții pot provoca dureri abdominale, balonare, scaune alternante.
Medicul veterinar va recomanda ca deparazitările interne să înceapă încă după a 14-a zi de viață atât la căței, cât și la pisoi. Unii paraziți intestinali pot fi transmiși de la de la mamă (cățea/pisică) puii nenăscuți prin traversarea placentei sau la puii abia născuți prin prezența paraziților în laptele matern. Deoarece parazitismul interferează cu sistemul imunitar al animalului, este posibil ca acesta să nu răspundă corespunzător la schema de vaccinare și să nu creeze anticorpii necesari.
Ulterior, se vor repeta periodic pe tot parcursul schemei de vaccinare, în funcție de recomandările medicului veterinar.
La animalele adulte, se recomandă ca deparazitarea internă să se facă la 3-4 luni, pe tot parcursul vieții animalului. În infestațiile masive, administrarea se va repeta la 14-21 de zile după prima doză, deoarece substanțele antiparazitare sunt active doar asupra anumitor stadii de viață ale parazițiilor. La nivel intestinal pot rămâne stadii ale paraziților asupra cărora substanțele active nu acționează și e nevoie de acest interval de timp pentru ca acestea să ajungă în punctul în care sunt vulnerabile la acțiunea medicamentelor antiparazitare. De aceea se recomandă păstrarea acestui interval de timp, pentru a acoperi toate stadiile de viață ale paraziților.
Alte aspecte deosebit de importante pentru eficiența deparazitării interne sunt:
- Utilizarea alternativă a diferitelor substanțe antiparazitare, pentru a nu crea fenomenul de rezistență al paraziților;
- Produsele utilizate să fie eficiente împotriva respectivilor paraziți;
- Evitarea subdozării produselor administrate – factor favorizant pentru persistența infestărilor și pentru crearea fenomenului de rezistență;
Totodată, și următoarele aspecte sunt extrem de importante în prevenția și tratamentul parazitismului intestinal:
- În ziua deparazitării și 2-3 zile după aceea, animalele să nu fie scoase în parcuri sau alte locuri aglomerate (parcuri, țarcuri de joacă pentru câini) și fecalele să fie strânse cu atenție și îndepărtate din mediu;
- În cazul pisicilor, nisipul din litiera trebuie obligatoriu curățat imediat ce a defecat (timp de 2-3 zile după deparazitare) și schimbat complet și litiera curățată și dezinfectată riguros la 2-3 zile de la deparazitare;
- Adăposturile/ țarcurile/ padocurile/ casele unde stau animalele trebuie obligatoriu igienizate după fiecare deparazitare;
- Dacă există mai multe animale care locuiesc în același spațiu, este important ca toate animalele să fie deparazitate intern concomitent pentru a evita reinfestările ulterioare.
- Deparazitarea externă să fie realizată cu rigurozitate, întrucât paraziții externi pot fi gazde intermediare pentru diverși paraziți interni.
Notă: Urmați întotdeauna recomandările medicului sau farmacistului veterinar în ceea ce privește administrarea antiparazitarelor interne.
Deparazitarea se va face întotdeauna cu produse adecvate speciei, vârstei și greutății animalului.
De fiecare dată când există posibilitatea este recomandată realizarea examenului coproparazitologic din probe recoltate în mai multe zile – în special datorită faptului că la unele specii de paraziți eliminarea ouălor nu se face permanent.
