În ultimii ani, oamenii au tendința de a consuma alimente cât mai curate și neprocesate și, pentru aceasta, unii recurg la a crește pui și găini pentru carne și ouă în gospodăriile proprii.
Pentru menținerea bunăstării păsărilor și pentru ca acestea să atingă performanțe superioare de creștere, reproducere și ouat, este nevoie de atenția sporită a proprietarilor în fiecare etapă din viața păsării. Un aspect deosebit de important este acela că puii și găinile sunt animale ce se stresează ușor, din diferite motive, iar orice sursă de stres duce la scăderea indicilor de productivitate.
Puii de găină
Puii se pot achiziționa de la vârsta de o zi. Indiferent că fac parte din rase de carne, de ouă sau mixte, puii proaspăt eclozați sunt mult mai sensibili decât păsările adulte la factorii de mediu, hrană și la boli. În plus, față de puii obținuți în gospodărie, aceștia sunt supuși transportului și manipulării, ceea ce le cauzează un stres suplimentar.
Condițiile de microclimat
Condițiile de microclimat trebuie asigurate de către crescător încă dinainte de introducerea puilor în spațiile în care aceștia vor crește, pentru a se preveni eventualele probleme ce pot apărea pe parcurs.
Curățenia adăpostului: puii de găină nu au un sistem imunitar complet dezvoltat, astfel că este indicat ca, înainte de introducerea puilor în spațiile de creștere, acestea să fie dezinfectate corespunzător. Este recomandată utilizarea unui dezinfectant bactericid, virucid și fungicid. Se dezinfectează adăpătorile și hrănitorile, dar și tavanele, ușile de acces și sistemele de ventilație ale spațiului de creștere. În plus, este indicată dezinsecția adăposturilor, pentru a preveni eventualele infestări cu paraziți ce pot afecta sporurile de creștere ale puilor.
Lumina: În primele zile de viață, puii sunt sensibili la temperaturile joase, astfel că este esențial să se utilizeze becuri cu lumina incandescentă, care încălzesc adăpostul și mențin temperatura corporală a puilor la un nivel optim. Asigurarea confortului termic este absolut necesară în primele 10 zile de viață ale puilor.
Ventilația: puii sunt sensibili la umiditate ridicată și este necesar ca spațiul unde sunt introduși să poată fi ventilat corespunzător și să nu fie supraaglomerat, astfel încât puii să nu se calce între ei sau să se sufoce.
Așternutul: Se folosește un așternut tip rumeguș sau paie curate și uscate, care trebuie introdus în adăpost cu 7-10 zile înainte de introducerea puilor, pentru uscarea adecvată a acestuia. Un așternut insuficient uscat poate mucegăi și provoca îmbolnăvirea puilor.
Hrănirea
Se face diferențiat pe categorie de vârstă, utilizând furaje cu granulație mai fină în primele săptămâni de viață, ca apoi, pe măsură ce cresc, păsările să fie hrănite cu furaje tip brizură sau granule.
De la vârsta de o zi până la 14 zile de viață, puii pot fi hrăniți cu furaje complete tip starter sau cu furaje complementare făinoase care se administrează păsărilor în amestec cu cereale. Aceste tipuri de furaje au un procent ridicat de proteină, necesar procesului de creștere al puilor și conțin substanțe care au rolul de prevenire a coccidiozei, o boală parazitară care poate fi letală la puii de găină.
Între 15-30 de zile, puii pot fi hrăniți cu furaje brizurate sau granulate cu anticoccidiene incluse, de tip furaj complet sau furaje complementare care se utilizează în amestec cu cereale în diferite proporții.
După vârsta de 30 de zile, se poate administra furaj tip finisare, brizurat sau granulat, ca atare (furaje complete) sau care se poate amesteca cu cereale (furaje complementare). Aceste tipuri de hrană au un procent de proteină mai redus decât cele utilizate în faza de start a creșterii.
Toate aceste tipuri de furaje conțin amestecuri optime de vitamine, aminoacizi și oligoelemente necesare păsărilor în funcție de fiecare etapă de vârstă.
Vitaminizarea la pui și găini
Este important ca acest aspect să nu fie neglijat, deoarece puii se stresează la fel de ușor precum găinile adulte din diferite motive, precum supraaglomerarea, temperaturile prea crescute sau prea scăzute, umiditatea excesivă, vaccinările, lotizările, etc.
Stresul scade producțiile pe toate planurile: la pui – scade sporul de creștere și îngrășare; la puicuțe – apar canibalismul, infertilitatea, susceptibilitatea la îmbolnăviri; la găini adulte – scade procentul de ouat, găinile nu cad cloști, etc.
Vitaminizarea se poate face începând cu prima zi de viață, pentru a contracara efectele negative ale stresului de transport și manipulare, în special mai ales la puii cumpărați la această vârstă, folosind preamestecuri ce conțin vitaminele A, D3, E și seleniu. Un aminoacid deosebit de important în dieta păsărilor, și care nu trebuie să lipsească în nicio etapă de vârstă este metionina.
În perioada vaccinărilor, se recomandă suplimentarea cu preamestecuri ce conțin protectoare hepatice și complexe de multivitamine și oligoelemente, pentru a preveni stresul cauzat de manipulări, lotizări și vaccinare. La rasele de carne, care au un ritm de creștere și îngrășare accelerat, alimentația trebuie suplimentată cu complexe ce conțin vitaminele A, D3 și E, care sprijină sănătatea sistemului osteoarticular la pui.
Începând cu vârsta de 15 zile, hrana se poate suplimenta cu calciu furajer în amestec cu vitamine și oligoelemente.
La puii peste vârsta de 30 de zile, pentru prevenirea fenomenului de canibalism, care se poate datora stresului cauzat de vârsta respectivă, suprapopulare, temperaturi, etc., este indicat să se administreze suplimente ce conțin vitamine, oligoelemente și aminoacizi, care scad nivelul de metaboliți produși de stresul oxidativ.
La toate vârstele, puii de găină pot primi suplimentar drojdie de bere, care îmbunătățește digestia și absorbția nutrienților în tractul digestiv, și astfel susține sporul de creștere. În plus, aceasta sprijină sistemul imunitar al păsărilor.
Seleniul este un alt microelement care nu trebuie să lipsească din dieta puilor. Contribuie la prevenirea tulburărilor de creștere la pui.
Magneziul susține metabolismul celular și dezvoltarea osoasă.
Vaccinările la pui
Vaccinarea se va face întotdeauna la recomandarea și sub supravegherea medicului veterinar. Cele mai frecvente boli împotriva cărora se vaccinează puii sunt exemplificate mai jos.
În intervalul de vârstă 1-3 săptămâni sau 4-9 săptămâni, puii de găină se pot vaccina împotriva bronșitei infecțioase aviare cu vaccin viu liofilizat în apa de băut. Vaccinul împotriva bronșitei infecțioase aviare poate fi administrat și în intervalul de vârstă 10-16 săptămâni. Imunitatea post-vaccinală se instalează la 21 de zile și durează 45 de zile.
La vârsta de 10-11 zile se administrează intraocular sau intranazal prima doză de vaccin împotriva bolii de Newcastle. Această primă vaccinare are rolul de a pregăti sistemul imunitar pentru vaccinurile ulterioare realizate pentru această boală, la vârsta de 22-24 zile.
La vârsta de 11-12 zile se efectuează vaccinarea împotriva bursitei infecțioase aviare (boala de Gumboro).
Vaccinările la puicuțe
Vaccinarea se va face întotdeauna la recomandarea și sub supravegherea medicului veterinar. Cele mai frecvente boli împotriva cărora se vaccinează puicuțele sunt exemplificate mai jos.
Se efectuează pentru protecția păsărilor împotriva difterovariolei aviare, începând cu vârsta de 2,5-3 luni. Imunitatea care se instalează ulterior administrării acestui tip de vaccin durează toată viața economică a păsării. Vaccinul se administrează transdermic, individual.
La vârsta de 16-18 săptămâni, în funcție de rasa găinii, se vaccinează împotriva bolii de Newcastle. Se recomandă ca vaccinarea să se efectueze cu aproximativ 2 săptămâni înaintea începerii perioadei de ouat. Imunitatea care se instaleaza consecutiv administrării acestui tip de vacccin durează 6 luni.
Sacrificarea puilor de găină
Rasele de carne se sacrifică în jurul vârstei de 30-45 zile, și la greutatea de 2,5-3 kg. Masculii ating greutăți mai mari decât femelele. După vârsta de 45 de zile, puii încep să consume mai multă hrană, astfel că pentru fermier devine neprofitabilă păstrarea acestora. În plus, din cauza greutății mari a păsărilor, acestea pot avea tulburări osoase la nivelul picioarelor, și pot ajunge în imposibilitatea de a se deplasa și hrăni.
Canibalismul
Găinile sunt animale curioase, care își folosesc ciocul pentru a se hrăni și a se adăpa, pentru a explora mediul înconjurător, dar și pentru a se apăra de alte păsări sau eventuali prădători. Orice lucru care le va atrage atenția, va ajunge să fie inspectat de ciocul păsării, fie că este vorba de un fir de iarbă sau de leziunea unei alte găini.
Canibalismul apare la păsările de curte după împlinirea vârstei de 30 de zile și reprezintă o tulburare de comportament ce are ca rezultat importante pierderi economice: de la scăderea ouatului, la leziuni ale păsărilor ce necesită îngrijire medicală și chiar mortalitate, în cazurile grave. Acesta apare din cauza mai multor factori care produc stresarea păsărilor, precum supraaglomerarea păsărilor în adăposturi, o cantitate prea mică de furaj sau apă sau hrănitori/adăpători nepotrivite, care nu permit accesul tuturor păsărilor la acestea, condițiile nefavorabile de temperatura (căldură excesivă, temperaturi prea scăzute iarna), diete sărace în fibre, cu exces de proteină, lumină excesivă (lipsa odihnei determină un comportament agresiv al păsărilor), introducerea păsărilor noi în efectiv.
Pentru prevenirea canibalismului, mai ales atunci când cauza exactă a acestei probleme nu poate fi stabilită cu exactitate, pot fi de ajutor următoarele:
- Limitarea numărului de păsări în cotețe
- Asigurarea unei perioade fără lumină, timp în care păsările se pot odihni și liniști;
- Schimbarea dietei cu furaje mai sărace în proteină și adăugarea în dieta păsărilor a verdețurilor tocate; acestea aduc un plus de fibre în dieta păsărilor și le țin ocupate;
- Asigurarea unui front de furajare suficient, cu hrănitori potrivite, și a unei cantități suficiente de apă pentru întregul efectiv de păsări;
- În dieta păsărilor este important să se adauge amestecuri de vitamine, aminoacizi și oligoelemente;
- Dacă există vreo pasăre rănită, este necesar ca aceasta să fie separată de restul păsărilor, deoarece leziunile ar putea stârni interesul altor păsări de a o ciuguli;
- Parazitismul intern este un factor favorizant pentru canibalism; păsările trebuie tratate cu produse adecvate speciei și greutății acestora, conform recomandărilor medicului veterinar.
Găinile ouătoare
Găinile ating vârsta de reproducere la 16-22 săptămâni, în funcție de rasă. Productivitatea maximă de ouă se înregistrează în primul an de viață, atunci când păsările depun unul pe zi. Este perfect normal ca primele ouă depuse să aibă formă și consistență neobișnuită. Acest proces de uniformizare a cojii se va regla cu timpul, pe măsură ce găina depune tot mai multe ouă.
Furajarea găinilor ouătoare se face cu furaje complete sau complementare granulate sau brizurate care se administrează în amestec cu cereale în diferite proporții. Acestea conțin adaos de colină, cu rol de scădere a stresului oxidativ, care afectează producția de ouă. În plus, au un nivel optim de proteină și vitamine precum A, D3, E, K, vitamine din grupul B, oligoelemente precum calciu, fosfor, seleniu, zinc și mangan și aminoacizi precum lizină și metionină.
În perioada de iarnă, ouatul scade semnificativ la majoritatea găinilor. De aceea, pentru păstrarea unei producții constante de ouă, este important ca păsărilor să li se administreze din timp aditivi furajeri și preamestecuri ce conțin vitamine, aminoacizi și oligoelemente. Acestea sprijină sistemul imunitar al păsării, o ajută să depășească mai ușor perioada rece (frigul constituie un factor semnificativ de stres pentru pasăre, ce scade ouatul) și va îmbunătăți semnificativ calitățile ouălor și eventualilor embrioni obținuți din acestea. Embrionii care provin de la păsări cărora li s-au administrat astfel de preamestecuri s-au dovedit a fi mai rezistenți după ecloziune decât cei proveniți de la galinacee la care nu s-a suplimentat dieta. În plus, cresc procentul de ecloziune și ajută la obținerea unor pui sănătoși.
Procentul de ouat poate scădea și dacă păsările sunt stresate din cauza supraaglomerării și zgomotului, a temperaturilor nepotrivite, a lipsei hranei și apei curate, etc.
Pentru a menține o producție optimă de ouat și a scădea efectele negative ale stresului asupra păsărilor, se pot administra amestecuri buvabile sau pulberi ce se adaugă în furaj sau în apa de băut și conțin:
- Vitamine din grupul B, care contribuie la menținerea sănătății hepatice și de protecție împotriva sindromului de ficat gras;
- Calciu și fosfor, vitaminele A și D3 sprijină metabolismul osos și celular, sistemul imunitar și calitatea cojii oului; fosforul are și efect de acidifiere al urinei, și previne bolile renale prin exces de acid uric și guta;
- Seleniu și vitamina E, care îmbunătățesc fertilitatea; vitamina E are proprietăți antioxidante și ajută la absorbția optimă a seleniului;
Ologeala și rahitismul la pui și găini
Păsările, mai ales cele din rase perfecționate pentru carne și ouă, pot suferi de ”șchiopătură” sau ”ologeală”. Acest sindrom are ca origine carențele alimentare, dar poate fi cauzat și de anomalii ale oaselor sau articulațiilor. Mai ales la rasele de carne, care ating greutăți corporale ridicate într-un timp scurt, articulațiile pot avea serios de suferit.
Rahitismul este o altă problemă cu care se pot confrunta puii de găină. Datorită insuficientului aport de calciu și vitamina D3 prin dietă, oasele păsărilor se calcifică insuficient, ceea ce duce la apariția simptomelor precum: picioare strâmbe, tulburări de deplasare, dezvoltare întârziată a scheletului, cu dureri osoase. În fazele incipiente, rahitismul se manifestă cu înmuierea ciocului și descuamarea solzilor de pe picioare.
De aceea, este important ca păsările să primească furaje complete sau complementare bogate în:
- calciu și vitamina D3, care favorizează absorbția calciului;
- vitamina K3, care susține mineralizarea osoasă și coagularea normală a sângelui;
- complexe de multivitamine și aminoacizi.
Păsările încep să se simtă mai bine la 1-2 săptămâni după administrarea acestor amestecuri complementare. Dacă starea păsărilor nu se ameliorează, este necesar consultul medicului veterinar, pentru a exclude bolile renale și infecțiile virale și bacteriene.
Problemele respiratorii la găini
Deși apar mai frecvent în sezonul cald, din cauza cantităților mari de praf și a amoniacului din adăposturi, problemele respiratorii se pot manifesta și pe perioada rece a anului, dacă vorbim de boli virale, bacteriene sau de parazitoze.
Păsările de curte au nevoie de suplimentarea dietei cu vitamine, aminoacizi și oligoelemente, precum:
- Vitaminele A, D3 și E susțin sistemul imunitar, favorizează vindecarea mai rapidă și refacerea epiteliilor respiratorii în cazul bolilor virale;
- Seleniul alături de vitamina E, antioxidant puternic, susțin metabolismul la nivel celular și buna funcționare a sistemului imunitar;
- Vitamina C, antioxidant, sprijină sistemul imunitar al păsărilor;
Recomandări pentru administrarea la păsări a amestecurilor și preamestecurilor complementare
Pulberile – se amestecă în furaj cât mai mărunțit (tip piure, dacă este posibil), eventual ușor umezit, pentru a nu ajunge la fundul hrănitorii și a nu fi astfel consumat. Furajul ușor umed rămas neconsumat se îndepărtează în aceeași zi, pentru a preveni mucegăirea acestuia.
Se recomandă ca pulberile să fie administrate în sezonul mai rece, pentru că pulberea nu constituie un stres suplimentar în sine (praful stresează găinile).
Soluțiile buvabile – se pun într-o cantitate mai mică de apă; în seara dinaintea administrării, apa se ridică, urmând să se ofere apă cu vitamine/ minerale în următoarea dimineață. Apa trebuie schimbată zilnic.
În sezonul cald, se recomandă administrarea soluțiilor buvabile, când păsările au tendința să consume mai multă apă. În timpul iernii, apa poate îngheța și accesul păsărilor la apă este limitat.
Se recomandă ca soluțiile/pulberile cu vitamine/ minerale să fie administrate în adăpători/hrănitori aflate la umbră, pentru a preveni degradarea vitaminelor sub acțiunea ultravioletelor.
Deparazitările interne și externe
Paraziții interni, la păsările de curte de toate vârstele, constituie o cauză importantă a morbidității acestora. Păsările parazitate nu ating sporurile de creștere și producție și sunt susceptibile altor îmbolnăviri. În plus, anumiți paraziți pot chiar cauza moartea galinaceelor. Este deosebit de important ca tratamentele antiparazitare să se administreze la indicațiile medicului veterinar.
Cei mai frecvenți paraziți interni la pui și găini sunt coccidiile, ascarizii, și alți helminți precum: Heterakis gallinae, Capillaria spp., Trichostrongylus spp., Syngamus trachea, Raillietina spp. Acestea determină manifestări digestive și respiratorii la păsări, iar unii paraziți pot fi sursă de transmitere a altor boli (parazitul Heterakis gallinae transmite protozoarul Histomonas meleagridis, care produce histomonoza la păsări – ”boala capului negru”).
Paraziții externi, precum păduchii roșii, constituie o sursă de stres pentru păsări, care le influențează negativ. Păduchele roșu al găinii (Dermanyssus gallinae) se hrănește cu sângele păsărilor și provoacă prurit intens și disconfort excesiv păsărilor. Este deosebit de rezistent la anumite insecticide și, prin modul de viață (este activ doar noaptea, trăiește ascuns în crăpăturile lemnelor din care sunt confecționate cotețele, unde depune și ouăle), reprezintă o sursă majoră de stres pentru păsări. Poate trăi aproximativ 10 luni fără să se hrănească. Păsările parazitate pot ajunge să refuze intrarea în cotețe, la găinile adulte este influențată semnificativ rata ouatului, iar puii parazitați nu ating sporurile de creștere așteptate.
De aceea, este important ca dezinsecția realizată să fie riguroasă, cu substanțe special formulate în acest sens și în absența păsărilor, pentru a putea distruge în totalitate ouăle și larvele paraziților.
Acidifianții la păsările de curte
În ultimii ani, în sistemele de creștere ale broilerilor și păsărilor de curte, acidifianții sunt utilizați ca alternativă la folosirea antibioticelor ca promotori de creștere. Marele avantaj al acestora este faptul că nu lasă reziduuri în carne și ouă și, astfel, nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană.
Acidifianții sau acizii organici dietari, printre care acidul formic, butiric, propionic, acetic, citric, tartric, malic și lactic au următoarele beneficii pentru organismul păsărilor:
- Proprietăți antibacteriene și antifungice;
- Sunt acizi slabi care scad pH-ul din tractul gastrointestinal, favorizând digestia;
- Inhibă creșterea bacteriilor patogene din intestin;
- Stimulează creșterea bacteriilor benefice din intestin;
- Promovează digestibilitatea nutrienților;
- Stabilizează microbiomul intestinal al păsărilor;
- Proprietăți antiinflamatorii la nivel intestinal;
- Modulează răspunsul sistemului imunitar.
Notă: Se recomandă ca furajele complementare, antiparazitarele și vaccinurile să se administreze la indicațiile medicului veterinar și sub supravegherea strictă a acestuia.
